Proiectul mănăstirii
Sfinții Mucenici din Dinogeția
Proiectul bisericii

La „porţile” Dobrogei

În partea de nord–vest a Dobrogei, masivul muntos al Măcinului apare parcă crescut direct din terenul neted din jur.

Ocolind culmi muntoase, care ajung până pe malul ei înalt, Dunărea îşi schimbă brusc cursul. Fluviul se arcuieşte în Cotul Pisicii, apele se învolburează şi apoi, liniştite, îşi continuă drumul spre mare.

Aici Dobrogea îşi deschide „porţile”: pe la Brăila spre Muntenia şi spre Moldova pe la Galaţi; şi tot de aici ne desparte de Republica Moldova şi de Ucraina.

Drumul de la Galaţi spre Tulcea, evitând zona inundabilă, urmează culmea dealului Bugeac până la poalele munţilor, unde se ramifică spre oraşul Măcin.

Pe malul dobrogean al Dunării, pe raza localităţii Garvăn, se află Mănăstirea Dinogeţia. Aşezat în apropierea ruinelor cetăţii romano-bizantine Dinogetia, pe coasta nordică a Dealului lui Vodă, lăcaşul beneficiază de o vedere panoramică largă, ca din „cerdacul” Dobrogei, spre aşezările de pe malurile Dunării.

 

Dinogetia, vatră de locuire geto–dacică

În acest colţ al Dobrogei, istoria s–a derulat în strânsă legătură cu importanta sa poziţie strategică.

Romanii au găsit la Dinogetia o aşezare geto–dacică a cărei populaţie întreţinuse strânse relaţii comerciale cu oraşele greceşti.

În afară de construcţiile din piatră şi cărămidă, în preajma cetăţii s–au descoperit şi numeroase bordeie locuite de o populaţie care avea ca ocupaţii:  cultivarea ogoarelor, pescuitul, creşterea vitelor şi vânătoarea.   

Scăldate de Dunăre, nu departe de Marea Neagră, cu posibilităţi de comunicare atât cu ţările Pontului şi ale Mediteranei, cât şi cu cele continentale, aceste locuri au fost râvnite de valuri de cuceritori. Unii au construit, iar alţii au distrus, succesiunea acestor evenimente, unele dramatice prin violenţă, ducând până la urmă, în secolul al XII-lea, la părăsirea cetăţii şi dispariţia oricărei forme de locuire.

 

 „Bisericuţa” de la Dinogetia–Garvăn

În sec. III–IV, apreciind valoarea strategică a zonei, romanii, pe locul vetrei daco–getice, au construit cetatea Dinogetia, ale cărei ziduri au rezistat până în sec. VI, numele ei apărând pe cea mai veche hartă romană destinată călătoriilor, numită Tabula Peutingeriana, Dinogetia apărând aici ca fiind situată pe şoseaua dintre Troesmis şi Deltă, mai precis între Arrubium-Măcin şi Noviodunum-Isaccea[1].

Refăcută de bizantini în sec. X–XI, Dinogetia devine centru comercial, meşteşugăresc, religios şi cultural, una dintre cele mai importante aşezări feudale timpurii la Dunărea de Jos[2].

În incinta cetăţii au fost descoperite două lăcaşuri de cult, o basilică paleo-creştină, romano-bizantină, sec. IV-VI, şi o bisericuţă din sec. XI-XII. Aceasta din urmă a făcut ca locul să fie păstrat în memoria localnicilor prin toponimul „Bisericuţa”. Din vechiul lăcaş, aflat în centrul cetăţii şi construit din piatră brută şi din cărămidă în rânduri alternative, s–au păstrat doar câteva ziduri cu o înălţime de 30 de cm. Ridicat în formă de navă pătrată, cu latura de 6 m, cu pilaştrii la colţuri, lăcaşul avea o absidă semicirculară a altarului şi o cupolă sau turlă.  Fragmentele de frescă găsite dovedesc că lăcaşul era pictat.

Descoperirea, tot în incinta cetăţii, a unei cruci-relicvar de aur, împodobite în tehnica filigranului şi cu pietre semipreţioase, datând de asemeni din sec. XI-XII,   a dus la concluzia că în această aşezare, cunoscută şi cu numele de Bisericuţa-Garvăn (probabil datorită acestei mici biserici care se înălţa în centrul cetăţii), a fiinţat un scaun arhieresc. De asemeni, mărturie în acest sens stă şi un sigiliu de plumb, purtând inscripţia: "Sigiliul lui Mihail, arhipăstorul Rosiei", şi care a aparţinut mitropolitului grec al Kievului dintre anii 1130 şi 1145, şi care ar fi însoţit o scrisoare trimisă ierarhului care îşi avea reşedinţa aici. În mormintele din jurul bisericuţei au fost descoperite două mici bucăţi de stofă ţesute cu fir de aur şi argint şi un mic fragment de broderie cusut cu fir de aur pe fond de mătase, cea mai veche broderie cunoscută pe teritoriul ţării noastre[3], despre care putem crede doar că au aparţinut unei înalte personalităţi din această localitate, poate cleric, chiar ierarh, ştiut fiind faptul că aceştia din urmă sunt înmormântaţi în odăjdii, şi un clopot de biserică, ale cărui resturi descoperite se află la Muzeul de Istorie din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea.   

Prezenţa unui ierarh reprezintă premisa existenţei unei vieţi bisericeşti bine structurate din punct de vedere spiritual, cultural, al artei bisericeşti şi cel monahal. S-a dorit, aşadar, prin înfiinţarea şi dezvoltarea Mănăstirii Dinogeţia, perpetuarea vieţii monastice în zonă.

 

Sfinţii martiri de la Dinogetia

În cel mai vechi martirologiu, cel al lui Hieronymus, la 14 mai şi 1 octombrie sunt amintiţi martirii: Maximinus, Alexander, Proculus şi Aframus, şi respectiv Faustinus, Marcialis, Januarius, Alexander şi Eupropius. Mai mult decât numele lor nu se ştie despre aceştia.

Iată cu ce stări duhovniceşti erau pomeniţi şi cinstiţi aceşti sfinţi mucenici de către arhiepiscopul catolic al Bucureştiului, Raymund Netzhammer, notând în jurnalul său pe data de 22 iunie 1921,   după vizita făcută pe popina sub care se aflau, la acea vreme nedescoperite şi cercetate, ruinele Cetăţii Dinogetia: „Ziua de astăzi mi-a adus împlinirea unei dorinţe pe care o aveam de mult, aceea de a vedea Dinogetia, acolo unde a curs atâta sânge de martiri în antichitatea creştină…După o rugăciune la sfinţii martiri din Dinogetia am coborât dealul veseli şi mulţumiţi, spre apă ”[4].

Există, aşadar, indicii despre faptul că aici ar fi fost mult mai mulţi martiri.

 

 Mănăstirea Dinogeţia

Mănăstirea Dinogeţia a fost înfiinţată pe data de 1 septembrie 2004, prin DECIZIA nr. 360/2004 a Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, în baza hotărârii Sinodului Mitropolitan al Sfintei Mitropolii a Munteniei şi Dobrogei din 16.09.2004, prin Temeiul 1042/2004 de înfiinţare a Mănăstirii Dinogeţia, mănăstire de călugări, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, şi se află pe raza localităţii Garvăn, comuna Jijila, la 10 kilometri de municipiul Galaţi, pe malul dobrogean al Dunării, (mai precis la 4 km distanţă de sat, DN 22E, în direcţia Galaţiului, pe DN 22E), locul pentru construirea acesteia fiind sfinţit încă de pe data de 31 mai 2004 de către Înalt Prea Sfinţitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului. Începând cu praznicul Buneivestiri din anul 2008, o dată cu înscăunarea Prea Sfinţitului Dr. Visarion Bălţat ca întâistătător al Episcopiei Tulcii, Mănăstirea Dinogeţia a intrat sub jurisdicţia canonică a acesteia.

Aflată în apropierea  cetăţii cu acelaşi nume, în zona cunoscută de către localnici şi de iubitorii de pescuit „La lăţime", pe coasta nordică a „Dealului lui Vodă", şi oferind o panoramă deosebită, cu vedere asupra a patru localităţi: Galaţi ( partea inferioară a falezei Dunării, zona istorică a oraşului, portul şi docurile), comuna Grindu (fostă Pisica), Giurgiuleşti, în Republica Moldova şi Reni, primul port pe cursul Dunării al Republicii Ucraina, mănăstirea se doreşte a fi continuarea vieţii bisericeşti care s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor în această zonă.

În cadrul acesteia sunt închinoviaţi cinci vieţuitori, un protosinghel, un ieromonah, un ierodiacon, un monah, şi un frate. Întemeietorul şi îndrumătorul duhovnicesc este părintele protosinghel Filimon Pavel, fost deţinut politic, în urma desfiinţării abuzive a Mănăstirii Sihastru în 6 aprilie 1955, acolo unde era frate, şi care a suferit apoi închisoare şi domiciliu forţat în Bărăgan, timp de 9 ani. Stareţul este ieromonahul Alexei Toader.           

Actualmente, mănăstirea fiinţează într-un corp unic, cuprinzând un paraclis şi câteva chilii. Lucrarile la „Complexul monahal – Mănăstirea Dinogetia”, care cuprinde o biserică (va avea hramul Sfintilor 9 Mucenici din cetatea Dinogetiei), clopotniţă, chilii, sală de conferinţe şi bibliotecă, au inceput in luna mai a anului 2015 prin amenajarea platoului si turnarea fundatiei bisericii si a unui corp de chilii, fiind în desfasurare in prezent.

 

Date de contact

Adresa poştală: Sat Garvăn, Com. Jijila, Jud. Tulcea, Cod 827111.

C.I.F.: 18316686.

Banca: BCR Măcin.

Cont: RO58 RNCB 0257 0192 4622 0001

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it..

 

 BIBLIOGRAFIE:

  1. AUNER, C., Martirii dobrogeni, în ,,Revista Catolicăʼʼ, No.2, Aprilie-Iunie, Anul I, 1912, București.

  2. BARNEA, Alexandru, Garvăn-Dinogetia, înCronica cercetărilor arheologice din România, campania 2002, Bucureşti, 2003.

  3. IDEM, Dinogetia I, în Ziarul Financiar/13.04.2007, Dinogetia II, în Ziarul Financiar/27.04.2007, Dinogetia III, în Ziarul Financiar/11.05.2007, Dinogetia IV, în Ziarul Financiar/25.05.2007, Dinogetia V, în Ziarul Financiar/08.06.2007, Dinogetia VI, în Ziarul Financiar/22.06.2007, Dinogetia VII, în Ziarul Financiar/06.07.2007.

  4. IDEM, Dinogetia. Un problème de géographie historique, în rev. Istros, XIV, Editura Istros, Brăila, 2007.

  5. BARNEA, Ion, Dinogeţia, Ediţia a II-a, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969.

  6. BARNEA, Ion, ŞTEFĂNESCU, Ştefan, Din istoria Dobrogei, vol. III, Bizantini, români si bulgari la Dunărea de Jos, "Bibliotheca Historiae Romaniae", vol. 9, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1971.

  7. BRANŞTE, Pr. Prof. Ene, De la Dunăre la mare, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi a Dunării de Jos, Galaţi, 1979, pag. 34-63.

  8. NETZHAMMER, Raymund, Episcop în România, într-o epocă a conflictelor naţionale şi religioase, Volumul II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.

  9. PĂLTĂNEA, Paul, Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918, Partea I, Ediţia a II-a, Ediţie coordonată de pr. Eugen Drăgoi, Editura Partener, Galaţi, 2008.

  10. RĂMUREANU, Pr. Prof. Ioan, Sfinţi şi martiri la Tomis-Constanţa, în B.O.R., nr. 7-8/1974, p.975-1011.

  11. ***Gheorghe Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogetia. 1, Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa-Garvăn.

  12. ***Izvoarele Istoriei României, II, Autori 2, De la anul 300 pînă la anul 1000, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970,p. 719

  13. HOLWECK, Rt. Rev. F. G., A Biographical Dictionary of the Saints with a general introduction on hagiology , B. Herder Book Co., 17 Soth Broadway, St. Louis, Mo. and 68 Great Russel St., London, 1924, p. 276.

  14. *** Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi , Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, p.124-125.

  15. *** De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice șiMonumente de Artă Creștină. Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1977.

  16. *** Dicționar de istorie veche a României, (Paleolitic-sec. X), Elaborat de un colectiv de autori sub conducerea Prof. univ. dr. doc. D. M. Pippidi, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.

  17. BITOLEANU, Ion, RĂDULESCU, Adrian, Istoria românilor dintre Dunăre și Mare. Dobrogea., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979.

  18. WEISS, Dr. Jakob, Die Dobrudscha im altertum. Histirische Landschaftskunde., Sarajevo, 1911, p.51.

  19. ERBICEANU, C. Răspuns d-lui C. Auner..., în rev. "Biserica Ortodoxă Română",an XXV (1901-1902), nr. 10, p. 948.

  20. L. Duchesne, Les legendes d’alta Semita (Via Xx Settembre), în “Melanges cheologie et d’historie”, 36 (1916-1917), p. 27-56.???

  21. Pr. Prof. Nicolae Serbanescu, 1600 de ani de la prima marturie documentara despre existenta episcopiei Tomisului, in BOR, 1969, nr. 9-10, p. 978-982.

  22. Cf. Raymund NETZHAMMER, Episcop în România, într-o epocă a conflictelor naţionale şi religioase,  Volumul  II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005, p. 1016.

  23. Cf. Paul PĂLTĂNEA, Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918, Partea I, Ediţia a II-a, Ediţie coordonată de pr. Eugen Drăgoi, Editura Partener, Galaţi, 2008, p. 28, 30, 33-34.

  24. Cf.  Ion BARNEA, Dinogeţia, Ediţia a II-a, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969, p.48-50.

  25. Cf. R. NETZHAMMER, op. cit., p.1014,1016.

 

Planul cetății Dinogeția

 

 

Planul bisericii bizantine

 

Harta Daciei lui Ptolemeu

Ne puteți găsi astfel

 Adresa:

Comuna  Jijila, Sat Garvăn, cod postal 827111
Jud. Tulcea,

Date cont bancar:

Banca: BCR S.A., Agenţia Măcin
Cont IBAN: RO58 RNCB 0257 0192 4622 0001

Telefon secretariat:
0785 716 454

Părintele stareţ ierom. Alexei Toader:
0728 126 339

Calendar Doxologia